În conformitate cu legea privind protecția mediului, eliberarea de autorizații de mediu complexe este obligatorie și este un document prin care sunt stabilite condiţiile de funcţionare a unui operator cu activități cu posibil impact semnificativ asupra mediului. În condițiile autorizațiilor eliberate, operatorii trebuie să implementeze un sistem de management de mediu care să includă măsuri organizatorice, manageriale și tehnice pentru a asigura conformitatea cu cele mai bune tehnici disponibile în ceea ce privește consumul de apă, energie și materii prime; cantitatea și tipul de substanțe nocive eliberate în atmosferă și prin apele uzate; cantitatea și tipul de deșeuri generate în timpul activității de producție, precum și luarea de măsuri pentru eliminarea discrepanțelor stabilite.
Schimbarea în gestionarea deșeurilor este strâns legată de legislația UE privind deșeurile. Legislația principală în acest domeniu este Directiva-cadru privind deșeurile. Aceasta definește ierarhia în gestionarea deșeurilor: de la prevenire la pregătirea pentru reutilizare, reciclare, recuperare și eliminare. Directiva vizează prevenirea generării de deșeuri cât mai mult posibil, utilizarea deșeurilor generate ca resursă și reducerea la minimum a cantității de deșeuri trimise la depozitele de deșeuri.
De ce este nevoie de declarații AFM?
Gestionarea deficitară a deșeurilor contribuie la schimbările climatice și la poluarea aerului și afectează direct multe ecosisteme și specii. Depozitele de deșeuri, considerate o ultimă soluție în ierarhia deșeurilor, emit metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic legat de schimbările climatice. Metanul este format din microorganisme prezente în depozitele de deșeuri, din deșeuri biodegradabile, cum ar fi deșeurile alimentare și hârtia.
În funcție de modul în care sunt construite, depozitele de deșeuri pot contamina și solurile și apa. Odată colectate, deșeurile sunt transportate și tratate. Procesul de transport eliberează dioxid de carbon (cel mai frecvent gaz cu efect de seră) și poluanți atmosferici în atmosferă, inclusiv particule de praf.
DCA, precum și alte directive UE privind deșeurile (vehiculele scoase din uz, deșeurile electronice, bateriile, deșeurile de ambalaje etc.), includ obiective specifice. De exemplu, până în 2020, fiecare țară UE trebuia să recicleze jumătate din deșeurile municipale; 45% din baterii trebuiau colectate până în 2016; până în 2020, 70% (în greutate) din deșeurile nepericuloase din construcții și demolări trebuiau reciclate sau recuperate.
Țările UE pot adopta abordări diferite pentru a-și atinge obiectivele. Se pare că unele abordări funcționează mai bine decât altele. De exemplu, dacă sunt stabilite corect, taxele pentru gunoi par să fie o modalitate eficientă de reducere a deșeurilor depozitate. Responsabilitatea extinsă a producătorului atunci când este obligat să preia produsul la sfârșitul vieții sale, pare să fie o măsură eficientă.
Obligativitatea importatorilor și a producătorilor este de a depune declarații AFM pentru ambalaje, EEE-uri, baterii si acumulatori, pentru anvelope, uleiuri, emisii si ecotaxa și dacă desfășoară activități de import, dacă achiziţionează intracomunitar sau desfăşoară activități de producție.
