Inainte de secolul XIX, conceptul de dezinfectant maini ar fi fost miraculos si neinteles. Pana atunci, motivul pentru spalarea mainilor era sa se curete mudaria vizibila. Conceptul de “microbi” – faptul ca oamenii impart Pamantul cu microorganisme care uneori pot fi periculoase si pot provoca diverse boli – nu a aparut decat la sfarsitul secolului XIX si a schimbat pentru totdeauna gandirea oamenilor despre sanatate.
Dezinfectantul de maini este, in esenta, o combinatie intre un tip de alcool ( ethyl, isopropyl, sau/si n-propyl ), amestecat cu ingrediente hidratante ( precum glycerol sau aloe ) si apa. Alte ingrediente, precum coloranti sau parfumuri pot fi adaugate.
Desi alcoolul este folosit de foarte mult timp ca si antiseptic, dezinfectantul pentru maini este o inventie relativ noua, datand de doar cateva decenii.
Alcoolul: Dezinfectantul de maini original
Chiar si in timpuri antice si medievale, multe civilizatii ale lumii foloseau alcoolul pentru a dezinfecta ranile. Era o metoda recomandata de medici celebri ai acelor vremuri, precum Galen in Grecia antica si Guy de Chauliac in Franta secolului XIV. Egiptenii antici foloseau aceasta metoda chiar pentru a trata infectiile ochilor – desi pare o solutie foarte dureroasa.
In 1875, L. Buchholtz a fost prima persoana care a abordat in mod stiintific activitatea antimicrobiana a etanolului. Ea a demonstrat ca alcoolul poate elimina microbii, atacand structura lor celulara.
In anii 1880, alcoolul era utilizat in mod frecvent de catre chirurgi pentru a dezinfecta pielea inainte de operatii, precum si pentru a dezinfecta suprafetele din jurul pacientului. A devenit astfel un standard in domeniul medical, iar in anul 1948 aproximativ 64% dintre spitalele din SUA foloseau alcoolul ethilic pentru dezinfectia pielii.
Introducerea dezinfectantilor de maini
In Akron, Ohio, SUA, o posibila solutie era partial inventata, de catre cuplul Jerry si Goldie Lippman. Ei au observat ca lucratorii dintr-o fabrica de cauciuc sa plangeau de faptul ca aveau mainile crapate si iritate la sfarsitul programului de lucru, cand isi dezinfectau mainile frecvent cu chimicale agresive. Ca si solutie, sotii Lippman au dezvoltat o substanda hidro-alcoolica, mult mai blanda cu pielea si au inceput sa o vanda in anul 1946, sub marca GOJO.
Un moment foarte important in istoria dezinfectantilor pentru maini a fost in anul 1988, cand compania GOJO a lansat gelul dezinfectant pentru maini Purell. Initial, aceasta era vandut doar catre spitale, scoli si restaurante. La acel moment, dezinfectantul de maini era sub forma de gel, cu o concentratie de alcool ethylic intre 60% si 70%. Gelul dezinfecta mainile si le hidrata, iar forma sa vascoasa facea aplicarea pe maini foarte simpla.
In anul 1997, Purell a lansat pe piata de larg consum gelul dezinfectant pentru maini si a revolutionat obiceiurile de igiena. In numai 10 ani, americanii cheltuiau peste 98 milioane de dolari anual pe dezinfectanti de maini.
Dezinfectantii de maini astazi
Dezinfectantii de maini au ajuns sa fie indispensabili in domenii precum sectorul medical si industria alimentara, insa si in randul consumatorilor, in special in timpul pandemiei H1N1 din 2009 si pandemia actuala de COVID-19. Atunci cand pandemiile au aparut, dezinfectantii de maini au fost printre primele produse care au devenit foarte greu de procurat, datorita cererii extrem de ridicate. Totusi, se recomanda ca mainile sa fie igienizate cu un dezinfectant maini doar atunci cand nu exista acces la apa si sapun.
