În timp ce alte țări europene se mobilizează pentru a deveni smart, România are încă probleme majore în ceea ce privește selectarea și colectarea gunoaielor, fiind pasibilă de sancțiuni din partea UE de până la 200.000 euro zilnic. Autoritățile pasează responsabilitatea către companiile de gunoi și cetățeni, fără un efort real de a rezolva problema. Mai sunt doar câteva luni până în 2020, când ar trebui să reciclăm cel puțin 50% dintre deșeurile municipale, un lucru imposibil de atins în opinia specialiștilor, altfel riscăm procedura de infringement.
,, În ultimii 10 ani, planurile județene de gestionare a deșeurilor, menite a pregăti aceste ținte de reciclare, s-au dovedit a fi un eșec răsunător, în condițiile în care niciunul dintre cele 32 de sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID-uri), pe care România le-a contractat în exercițiul bugetar 2007-2013 al UE, nu este operațional”, apreciază Silviu Dumitrescu, Managing Director Saubermacher România.
Toate primăriile din România au obligația legală de a asigura colectarea separată pentru hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale. Pentru toate acestea, autoritățile locale au implementat noi indicatori de performanță pentru serviciul public de salubrizare, dar și noi penalități în cazul în care operatorul nu îi va îndeplini.
,,Pe hârtie, țintele de reciclare și penalitățile aferente pentru neatingerea lor revin în responsabilitatea Unităților Administrativ Teritoriale (UAT-uri). În practică, autoritatea contractantă vine de anul acesta cu o anexă la contract, imputată operatorului, numită „indicatori de performanță”. Mai simplu spus, țintele de reciclare se transferă în responsabilitatea firmelor de salubritate. În aceste condiții nici nu cred că mai există vreun interes major din partea autorităților centrale de atingere a țintelor de reciclare din moment ce răspunderea, practic, nu le mai aparține’’, adaugă Silviu Dumitrescu.
Potrivit aceleiași ordonanțe, toate gospodăriile sunt obligate să respecte principiul ”plătește pentru cât arunci”, bazat pe cel puțin unul dintre următoarele elemente: frecvență de colectare, greutate, saci de colectare personalizați și volum. Cetățeanul trebuie să își sorteze deșeurile menajere în două mari categorii: hârtie, metal, plastic și sticlă, pe de o parte, și restul deșeurilor, de cealaltă parte. Astfel, toată lumea care colectează selectiv ar beneficia de un tarif scăzut la serviciile de salubritate. Ideea generală este de a micșora cantitățile depozitate la gropile de gunoi prin 2 mijloace: sortare eficientă acasă la utilizator, de aici și introducerea unei taxe suplimentare pentru persoanele care nu fac reciclare, și reducerea aruncării masive de deșeuri la care suntem campioni. 3 luni mai târziu de la intrarea în vigoare a legii, nu există norme de aplicare.
,,O companie privată nu are cum să determine o persoană fizică sau juridică să recicleze de bună voie. Cel mai eficient mod de a determina populația de a face reciclare este de a introduce o taxă suplimentară pentru persoanele care nu colectează selectiv, exact ca în orice alt stat membru UE’’, mai explică Silviu Dumitrescu.
În România se generează anual 6 milioane de tone de deșeuri, ratându-se, astfel, an de an o afacere uriașă bazată pe reciclare și estimată la 2 miliarde de euro.
